job

În căutarea unui loc de muncă part-time

Mi-a aduc aminte și acum cum mi-am cumpărat prima mea rochie roșie pe care am purtat-o la o petrecere în centrul vechi, într-un pub, unde am dansat până în zori. Am fost admirată de toată lumea și tot atunci l-am cunoscut pe soțul meu. Purtam și o pereche de pantofi cu toc asortați și nu știu cum s-a îndrăgostit el de mine, căci abia mergeam pe ei. Însă țin minte că rochia și pantofii i-am cumpărat cu banii de la primul meu loc de muncă part-time. Eram tare mândră de mine pentru că reușisem să găsesc un job.

Eram studentă în anul Ii de facultate și nu aveam niciun ban de buzunar. Știți voi, povestea clasică: „ești student – nu ai bani”. Părinții mei abia îmi puteau plăti căminul și abonamentul pentru transportul în comun. Mâncam la cantina căminului în care locuiam unde mâncarea nu era deloc grozavă. Și nu pentu că aș fi eu vreo mofturoasă, ci pentru că pur și simplu nu avea gust bun.
Așa că am decis să nu mai pierd vremea și să-mi caut un loc de muncă part-time. Am luat ziarul din orașul meu și am început să cercetez ofertele. Și ce să vezi? Nimic potrivit pentru mine. Nu aveam mai deloc experiență și nici nu îmi permiteam să îmi iau un job full time pentru că ar fi însemnat să renunț la studii. Iar eu venisem să fac o facultate, nu neapărat să muncesc. Voiam așa, să am doar banii mei.

Eram așadar în căutarea unui loc de muncă part-time care să-mi aducă ceva bani de buzunar (și credeți-mă că nu aveam pretenții prea mari), ca să nu mai fiu nevoită să le cer alor mei mereu. Eram deja mare și era timpul să devin responsabilă. Chiar mă simțeam aiurea, de fiecare dată când eram nevoită să le cer bani.

Așa că într-o zi când mă plângeam că am nevoie de bani și că nu găsesc nimic potrivit, o prietenă de-a mea mi-a povestit despre o cafenea care făcea angajări și care specificase în anunțul său că oferă loc de muncă part-time

Trebuie să recunoasc să am privit cu reticență anunțul respectiv, gândindu-mă că sunt în căutare de oameni de care să-și bată joc. Ei bine, nu a fost așa. Era doar o gândire lașă, preconcepută.

După ceva timp, am decis și eu să aplic. Mi-am luat inima în dinți și mi-am completat CV. Așa cum vă puteți închipui, era pe jumătate gol. Am fost surprinsă că am fost contactată de cei de la cafenea și mi s-a oferit un post de ospătar.

Iar în primele zile, am fost un dezastru total. Mă mir cum de nu m-au dat afară. Au fost niște oameni tare răbdători cu mine. Am scăpat pe jos ceștile de cafea ale clienților. Am spart vreo două pahare. Am încurcat comenzi. Cu toate astea, am dat peste niște oameni de treabă care mi-au iertat stângăciile și alături de care am lucrat o vară întreagă. Datorită acestui loc de muncă part-time am înțeles și eu ce înseamnă să muncești.

Acum am un job full-time și îmi e tare dor de vremurile în care îmi permiteam să lucrez part-time și mă mulțumeam cu atât de puțin. Acum am crescut și pretențiile mele sunt mai mari.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *